Culturile organizationale in care oamenii sunt mereu obositi si overworked sunt in general create pe profilul oamenilor care nu se simt niciodata suficienti, suficient de buni si care incearca tot timpul sa-si demonstreze lor, in primul rand, ca de fapt sunt.
Sunt cei care se pot iubi si aprecia la nivel personal numai dupa ce au avut mari reusite profesionale. Si chiar si atunci cand le au, le dau foarte putin credit, pentru ca sunt ale lor. Daca ar fi ale altora, atunci le-ar putea aprecia la adevarata lor valoare.
Si pentru ca nu te apreciezi la adevarata ta valoare, vei tot munci pentru a fi recunoscut ca fiind bun. Doar ca, daca te duci mereu in culturi organizationale in care nimic nu e suficient niciodata, iti vei tot accentua aceasta vulnerabilitate in loc sa te vindeci de insuficienta.
Iar organizatiile create in jurul oamenilor care au deficit de suficienta vor tot prospera pe spatele oamenilor care isi doneaza zilnic timpul personal cuiva care nu vede si nu apreciaza. Si, fiti siguri, nici nu o vor face vreodata.
Asadar, bun venit in lumea oamenilor mari, in care unii muncesc, iar altii profita.
Si e rolul nostru, al tuturor, sa stabilim limite si sa nu ajungem sa ne uitam peste umar cu regret.
Va zic eu, exista viata si dupa profesional! Si e tot viata noastra!