Categories
Personal Storytelling

Ce alegi, libertate sau teama de a nu fi pe placul celorlalți?

Mă tot chinui de câteva zile cu o gramadă de subiecte de postat pe blog, dar mă încumet cu greu să încep să scriu despre unul. M-am apucat recent de scris și câteva articole de comunicare pe Linkedin, am mai scris pe blog în anii trecuți, dar tot îmi vine greu să redeschid tolba lucrurilor personale și să le pun pe masa internetului, cu toate că simt că aș avea multe de spus și asta este ceea ce îmi doresc.

M-am tot gândit de ce mă tot opresc de fiecare dată când îmi vin ideile, iar de cele mai multe ori mă gândesc că sunt prea neconvenționale, că sunt prea nefiltrate, că sinceritatea mea o să îmi aducă multă dezaprobare din partea celorlalți. De fapt toate motivele pentru care m-am oprit până acum au ținut mai mult de părerea imaginară a celorlalți despre mine decât de lipsa de timp, lipsa de chef sau de idei.

Unul dintre lucurile pentru care am fost mereu apreciată de către ceilalți a fost tocmai curajul de a spune lucruri dificile, chiar și despre mine, atâta timp cât am considerat că experiența mea poate ajuta sau inspira pe altcineva. Este ceva ce mă definește și la care nu vreau să renunț din teamă pentru ce vor crede ceilalți.

Cred despre mine că sunt un personal storyteller care poate vorbi despre orice subiect dificil sau foarte personal, pentru că sunt un om foarte sincer și transparent. Nu am crezut niciodată în strategii în relațiile cu oamenii, și am fost acolo prezentă cu ce am avut mai bun în mine de fiecare dată.

Cu toate astea, atunci când vorbim despre mediul online, unde nu doar că toată lumea are o părere despre orice, dar toată lumea poate dezaproba orice decizie personală, alegere intimă sau pur și simplu o acțiune simplă pe care ai făcut-o, lucrurile devin brusc mai dificile. Iar în ultimii ani acest comportament puternic reactiv și agresiv s-a accentuat.

Îmi amintesc cum citeam zilele trecute o postare scrisă de Melania Medeleanu despre cât de răi au devenit oamenii în online, și cum îți descalifică toate eforturile făcute în viața asta și toate acțiunile de binefacere pentru o singură greșeală, sau mai rău, pentru o singură acțiune contrară așteptărilor lor. Nu mai trăim doar în epoca televizorului, în care dezaprobarea se putea întâmpla la magazinul de pâine, acum ești expus la mii de oameni, sau dacă ești ghinionist ajungi să devii viral într-o secundă și să te critice o țară întreagă pentru o greșeală neintenționată.

Teama de expunere, teama de a face ceva nou, de a ne arăta vulenrabilitățile și teama că cineva cândva le va folosi împotriva noastră ne blochează sau cel puțin ne limitează din a deveni cine suntem și din a ne apropia de esența noastră. Astăzi, cu un google search afli totul despre o persoană. Unde a fost, cu cine s-a asociat, ce fel de mâncare îi place, la ce evenimente a participat. Totul e acolo, la liber pentru oricine. Oricine îți poate scoate ochii pentru ceva ce nici tu nu mai știi că ai făcut.

Pentru că sunt pasionată de dezvoltare personală și sunt într-un grup cu oameni cu aceleași pasiuni, zilele trecute am dat peste o întrebare importantă care suna așa „Cum ar arăta viața ta dacă te-ai iubi necondiționat?”.  Și de atunci am început să mă tot gândesc la compromisurile pe care le-am făcut, cu timpul meu, cu oameni, pentru bani, cum le-am permis unora să îmi încalce limitele, să mă manipuleze, să îmi anihileze instincele, să mă trateze ca pe un obiect sau ca pe un instrument.

Și mi-am dat seama că dacă te-ai fi iubit cu adevărat, câte din lucrurile astea ți s-ar mai fi întâmplat? Câte dintre astea le-ai mai fi permis fără să-ți pui întrebarea dacă este normal, dacă meriți, dacă ar trebui sau nu să ai încredere în instinctele tale?

Vă las câteva minute să meditați, eu mi-am găsit răspunsul.

Și pentru că orice conștientizare vine la pachet și cu o acțiune, următoare întrebare pe care te rog să ți-o adresezi este „Oare ce aș face pentru mine dacă m-aș iubi necondiționat?”. Și ascultă-ți instinctul, vezi ce se întâmplă. Unde te îndeamnă să mergi, cum te îndeamnă să acționezi. Pentru mine înseamnă să reiau scriitura pe acest blog, o să încerc și pași mai măreți. Știu sigur ce nu mai vreau să aleg sau să las să mi se întâmple. Pentru că dacă mă iubesc cu adevărat, nu pot să îmi doresc pentru mine decât să îmi fie bine, și asta nu e datoria numănui altcuiva în această lume.

În final, vă las un paragraf din cea mai recentă carte pe care o citesc, Curajul de a nu fi pe placul celorlalți, de Ichiro Kishimi și Fumitake Koga. Pentru că de multe ori lucrurile pe care nu le facem au legatură cu ceea ce credem a fi așteptările celorlalți despre noi, au legătură cu temerile și cu lipsa de curaj de a accepta dezaprobarea atunci când ne urmăm calea. De a alege vocația versus utilul. Ceea ce îți place versus ceea ce trebuie. Dar cred că cu timpul ne vom obișnui și cu asta. Trebuie doar să ne dăm puțin credit nouă, să ne oferim încrederea că putem și să așezăm prima cărămidă. Iar dacă eșuăm, să ne tratăm cu blândețe.

Dar gândește-te  înainte de ce sau pentru cine vrei să faci ce îți propui. E pentru tine, e pentru ceilalți? Așa îți spune inima, îți dictează instinctul sau mintea? Pentru că atâta timp cât trăiești pentru așteptări și nu pentru tine, îți negi singur libertatea. Și… îți dorești asta?

„Omul caută recunoașterea sau își alege calea libertății fără recunoaștere? Este o întrebare importantă – hai să reflectăm la ea împreună. Să trăiești viața încercând să cântărești sentimentele celorlalți și să fii îngrijorat de modul în care te privesc. Să trăiești în așa fel încât să asiguri îndeplinirea tuturor dorințelor celorlalți. Pot exista semnale care să te ghideze într-acolo, dar nu există libertate în acest mod de viață. Acum, de ce alegi o viață atât de lipsită de libertate?”

0 replies on “Ce alegi, libertate sau teama de a nu fi pe placul celorlalți?”

Uneori din dorinta de a fi acceptati si de a nu fi considerati niste ciudati ne insusim obiceiurile celorlalti. Uneori nici nu mai putem face diferenta dintre ceea ce ne dorim sa facem si ceea ce se asteapta de la noi sa facem, atat de puternica este influenta celor din jurul nostru.

Asa este, Alex. Si, de multe ori e nevoie de multa munca pentru a ne dezbraca de tot ce am invatat/preluat de la ceilalti si pentru a ne da seama cine suntem noi cu adevarat, pentru a ne redescoperi.

Am trecut si eu prin acest proces dificil si de aceea stiu ca poate dura si ani de zile pana sa ajungi sa stii cine esti in profunzime si sa te accepti si sa te impaci cu tine. Ma bucur ca esti aici si sper sa gasesti ce ai nevoie in scrierile mele.

Iti multumesc ca imi impartasesti.

Daca iti place sa te gandesti la lucruri si vrei sa incerci sa scrii si tu despre tine, te invit in acest program. Vezi daca ti se potriveste https://iuliarotarescu.wordpress.com/program-personal-storytelling/.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *