Despre ce este de fapt comunicarea sau PR-ul

Comunicarea… poate să ajute atunci când e folosită corect și poate să încurce lucrurile dramatic atunci când este neglijată, prost folosită sau total absentă. Dintr-o proastă comunicare poți ajunge într-o destinație greșită, poți strica planurile de vacanță ale prietenilor, poți să o dai în bară în echipă și poți strica reputația unui brand. Comunicarea pare să se afle în centrul relațiilor interumane și este un element esențial în relația unei companii cu stakeholderii săi.

Dar comunicarea este de multe ori greșit înțeleasă, mai ales atunci când vorbim despre relațiile publice.

Atunci când vorbim despre relațiile publice (PR), comunicarea și oamenii prin care ea se realizează reprezintă interfața companiei cu mediul extern: clienți, potențiali clienți, furnizori, potențiali angajați, beneficiari indirecți.

Am auzit de multe ori că rolul relațiilor publice este să facă lucrurile să strălucească sau să împacheteze drăguț adevărurile mai puțin plăcute despre companie, despre om sau despre produsul pentru care se face comunicarea. Să facă „rahatul” să strălucească, să ascundă mizeria sub preș sau să țină scheleții în dulap. Nimeni nu trebuie să știe despre imperfecțiunile, greșelile, eșecurile noastre, ale companiei pe care o reprezentăm sau despre cât de greu ne-a fost să construim un brand. Nu sunt de acord cu asta, și cred că mulți colegi de breaslă sunt de acord cu mine.

Rolul comunicării nu este să păcălească, să amăgească sau să facă overselling pentru un om, o companie sau un produs, iar dacă se întâmplă asta, atunci este în primul rand vina comunicatorului. El ar trebui să fie capabil să niveleze așteptările clientului, să stabilească niște reguli de bază și niște limite de exercitare a profesiei și să calibreze mereu realitatea „din teren” cu comunicarea și invers. Este o dinamică permanentă, un flux continuu de mesaje pe care omul de comunicare trebuie știe să îl folosească. Și mai ales, omul de comunicare trebuie să creadă în brand și în ceea ce comunică, altfel, fără pasiune nu se poate.

Nu spune nimeni că lucrurile nu trebuie să arate frumos grafic, să nu scrii materiale bune, să nu livrezi idei mișto, dar atunci când vorbești despre produs, serviciu sau despre ce are clientul de oferit, regula de bază este să nu umfli și să nu minți. E vorba de etică.

Comunicarea este interfața companiei cu publicurile țintă, este cea care traduce mesajul companiei pe limba celui căruia îi este adresat. Comunicarea tine aproape sau departe audiența, te salvează în momentele de criză și consolidează încrederea atunci când o faci continuu, ești autentic și consecvent în ceea ce vrei să transmiți. Dar ea trebuie să fie sinceră, autentică, reală. Asta înseamnă relații publice/PR, nu floricele, hărtie colorată și steluțe aurii.

Pentru că trecem printr-o criză, și știm din anii 2008-2009 că odată cu criza primele posturi care au fost desființate au fost cele de marketing și comunicare, află că în 2020 eforturile de marketing și comunicare au fost mai prezente ca niciodată. Trăim în era informației, a comunicării și tehnologiei, iar digitalizarea vine cu nevoi tot mai mari de oameni de comunicare care să știe să gestioneze interacțiunea cu publicul, o relație care a devenit tot mai directă și tot mai demanding odată cu răspândirea rețelelor social media.

Acum, clienții companiilor, și chiar și cei care nu sunt clienți, au așteptări în materie de etică, sustenabilitate, non-discriminare, dezvoltare, mai mult ca oricând de la companii, iar marile branduri sau brandurile emergente nu își permit ca tracțiunea businessului lor să fie îngreunată de obstacole din zona comunicării care apar și nu sunt gestionate.

Comunicarea, făcută corect, este inteligența emoțională a unei companii, care îi permite să rezoneze, să înțeleagă și să se adapteze la nevoile schimbătoare, dar foarte veridice ale publicurilor sale țintă.

Așadar, de unde comunicarea era cenușăreasă mediului de business acum mai bine de 10 ani, astăzi este și va deveni tot mai mult instrumentul strategic de creștere a businessurilor.

Pentru că poți să faci bani din produse, dar poți să scrii istorie și să creezi loialitate numai prin relațiile pe care le creezi cu oamenii, cu publicurile tale și prin modul în care îi faci pe aceștia să se simtă în interacțiunea cu brandul.