Cred ca in tinerete ne construim mult visurile si cariera pe baza a ceea ce e social acceptabil sau vazut valoros de societate, sau dintr-o zona de ego si statut, sau dintr-o zona de teama de a nu avea o cariera functionala, utila, platibila in termenii societatii.
Iar mai apoi, dupa ce obtinem acele lucruri, cu sacrificii, timp si resurse, dupa ce ne confirmam si ne validam valoarea, ne e clar cine suntem, ne reintoarcem la origine, la inclinatiile noastre naturale.
Ne facem curajul sa exploram si zone soft: pictura, public speaking, muzica, design etc, nu doar economice, drept, inginerie.
Si incepem sa ne reexploram pasiunile si dorintele mai vechi, intorcandu-ne la creativitate, la pasiunile din copilarie, la lucruri pe care societatea le considera in trecut niste “prostii”, abilitati neangajabile.
Ne dam reset, ne schimbam mentalitatea despre succes, renuntam la prejudecati si incercam sa reconstruim pe baze mai sanatoase, alegand ce ne dorim, ce ne place, nu doar ce se plateste.
Ti s-a intamplat si tie?
Categories