Cărți de dezvoltare personală care m-au învățat lucruri despre mine și pe care vi le recomand (I)

Vă las aici cărțile de căpătâi ale dezvoltării mele personale, desigur nu singure, alături de terapie. Ele au venit ca o completare la tot ce învățam acolo, dar m-au ajutat și când am făcut pauze din terapie, atunci când căutam cunoaștere, să mă înțeleg mai bine, când aveam o nevoie nerezolvată și nu înțelegeam precis de unde provine.

Aceste cărți și terapia au umplut golurile din neștiința mea și m-au ajutat să mă transform într-un individ normal, să devin eu însămi, în esența mea, să mă accept mai mult, să mă descopăr fără prejudecăți și să pun bazele unor relații mai sănătoase cu cei din jur.

1. Dacă m-aș asculta m-aș înțelege – Jacques Salome, Sylvie Galland – Am tot auzit că fără să ai o relație bună cu tine nu poți avea relații bune cu ceilalți. Același lucru se întâmplă și în comunicare, dacă nu știi să comunici corect cu tine, să îți înțelegi emoțiile, nevoile și stările de disconfort, nu vei putea comunica bine nici cu ceilalți.

„Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege” este o carte care te invită să îți îndrepți atenția asupra interioului tău, să te asculți și să fii mereu atent . E plină de exemple personale și situații din care poți să înveți să te cunoști mai bine, să-ți faci liniște în gânduri și să pui pe pauză vocile din lumea exterioară, pentru a te auzi mai bine pe tine.

2. Puterea prezentului – Eckhart Tolle – Una dintre cauzele principale ale anxietății este ruminația, faptul că te gândești fără oprire la același lucru care te îngrijorează (cum te-ai comportant într-o situație, o greșeală pe care ai făcut-o, stângăcii, că nu ai știut răspunsul la o întrebare, ce cred ceilalți despre tine etc) și fuga gândurilor întotdeauna pe trecut sau viitor.

„Puterea prezentului” este o carte ghid care te învață să îți aduci mintea în prezent și să nu-ți mai faci gânduri inutile și proiecții nerealiste despre ce se poate întâmpla sau cum ar fi fost mai bine. Te învață să meditezi, să îți faci liniște în gânduri și să îți pui puțin mintea pe pauză. O recomand, este foarte cunoscută, dar insuficient apreciată.

3. Drumul către tine însuți – Scott Peck – A fost una dintre cele mai bune cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit, în care am învățat lucruri elementare despre mine ca persoană, despre de ce gândim și facem niște lucruri într-un anume fel, de ce avem anumite reacții și emoții etc. E un fel de carte de bază, ușor de înțeles de către oricine, fără cunoștințe de psihologie, pe care ți-o recomand cu drag și pe care am mai recomandat-o și altora, iar după ce au citit-o au zis că i-a ajutat.

4. Curajul de a fi tu însuți – Jacques Salome – E o carte despre asumare și responsabilizare asupra cursului propriei vieți, dar și o carte de educare cu privire la aspecte pe care le întâlnim zilnic și nu știm să le înțelegem sau să ne descurcăm cu ele. Fie că vorbim despre abandon, despărțiri, respingere, doliu, loialitate excesivă, comportamente nesănătoase față de noi, sau orice altceva ce îți mai trece prin cap, sunt toate aici. Este o carte care te va ajuta să îți câștigi independența și să te rupi de acele relații care îți imprimă poveri care nu sunt ale tale. În această carte vei găsi exemple de cuvinte pe care cu siguranță și tu le-ai rostit la un moment dat și de situații concrete din care să înveți.

5. Privind soarele în față – Irvin Yalom  – O carte ca o viață. Niciodată nu am crezut că poate exista o carte întreagă scrisă pentru a înțelege moartea și teama față de această etapă firească, dar atât de diferit înțeleasă de la societate la societate. Și atât de rău interpretată în societatea românească. Din păcate, în lumea occidentală și europeană de Est, moartea este văzută ca un sfârșit abrupt, violent, crud și profund dureros, trist, marcant – o traumă pentru cel care moare, dar și pentru cei dragi. Aceste credințe despre moarte ne împiedică să ne bucurăm de viața pe care am trăit-o alături de cel drag, să ne exprimăm recunoștința față de momentele frumoase petrecute împreună, față de tot ce ne-a oferit și învățat acel om și ne conduce atenția asupra lipsei lui, pe care oricum o vom simți în fiecare zi. Această carte este un pas înainte în apropierea, dacă nu înțelegerea și acceptarea morții, pe care oricine cred că ar trebui să o citească o dată în viață și să reflecteze la ce crede și simte el despre moarte și cum îl afectează.

În această carte am învățat, spre exemplu că durerea pentru morțile din jurul nostru sunt mai mult despre noi și despre temerile noastre decât despre cei care pleacă. Că moartea celorlalți ne amintește de moarte noastră. Și parcă suntem așa ipocriți, că nu privim niciodată moartea în față, de asta când moare cineva nici măcar nu suntem capabili să ne gândim la bucuriile aduse de el în viață, pentru că plângem îngroziți de teama că va urma și moartea noastră.

6. Câteva motive să iubești viața – Matt Haig – O autobiografie despre depresie, despre cum se strecoară ea în viața noastră și cum ne putem recăpăta forța, tot treptat și cu ajutor. Pe lângă povestea personală pe care autorul o împărtășește, în această carte vei găsi și câteva instrumente pe care să le folosești pentru a-ți îmbunătăți viața și a identifica acele elemente din ea care te ajută să mergi mai departe. Câteva dintre instrumentele de aici mi le-am scos și eu într-o agendă și le folosesc din când în când, ca un fel de ancoră în momentele dificile. Dar despre asta, într-un alt articol, cu mai multe trucuri care să te ajute să gestionezi depresia și anxietatea.

7. 100 de căi spre fericire. Un ghid pentru oameni ocupați – Timothy J. Sharp – Am trăit mereu cu o impresie proastă despre psihologia positivă pentru că ea este greșit înțeleasă și propagată în spațiul public. Mulți cred că psihologia pozitivă înseamnă să zâmbești, să te concentrezi pe aspectele pozitive din viață și să eviți să te gândești la lucrurile care îți provoacă suferință – de fapt exact ce îți face mai rău în viață, care nu te ajută să crești și care face să te loveasă și mai puternic depresia, nu acum poate, dar peste ani sigur.

Deși sceptică la început pentru preconcepțiile pe care și eu le aveam, citind această carte am înțeles că psihologia pozitivă este despre ce faci tu concret care să îți aducă fericirea. Despre acțiunile tale care îți determină starea de spirit. Și aici nu are rost să intru în subiectul substanțelor neurochimice din creier, că nu-s specialitatea mea, dar autorul are o mare dreptate. Cu cât faci mai multe lucruri care îți aduc fericire, pe care le iubești și care îți pun un zâmbet pe buze, cu atât e mai probabil să vezi lumea cu ochi mai buni. Spuneți, voi cum vă simțiți când faceți activități care vă fac plăcere? Cum vă simțiți când vă plimbați în parc, cu bicicleta, când vizitați o locație nouă, când citiți o carte bună, când vă întâlniți cu cei dragi sua cu prietenii, când savurați un ceai sau o cafea în liniște? Are sens, nu? Ei bine, în cartea asta afli nu doar ce poți face să te simți mai bine, ci și că e în controlul tău și cum să faci când întâmpini o problemă, te simți rău sau așa mai departe. Sunt instrumente concrete pe care le poți aplica, adaptându-le la tine. Trebuie doar să alegi ce ți se potrivește. Și de aici am scos câteva liste pe care le folosesc ca repere atunci câna am nevoie.

Și pentru că aveam o listă prea lungă de cărți, și oricum nu le puteți citi pe toate deodată, revin cu jumătatea cealaltă de listă săptămâna viitoare.

Poate o să aflați cu surprindere că am citit aceleași cărți, dar că ne-au ajutat în mod diferit, sau că avem interese comune și facem schimb de alte cărți interesante de dezvoltare personală pe care încă nu le-am citit.