Niciodata nu am asteptat sa mi se dea nimic. Sa mi se faca. Sa cred ca mi se cuvine.
Mereu am mers pe principiul “Be so good they can’t ignore you”. Si a functionat de fiecare data, cu oricine, in orice context: studii, job, provocari personale.
Cu toate ca a contat si cat de aranjata esti, daca esti sau nu placuta, daca arati bine si alte lucruri estetice.
Dar ca sa pot totusi sa fiu la un moment dat buna, cineva a trebuit sa lupte in trecut, pentru ca eu, o femeie, sa am dreptul sa:
– studiez
– lucrez
– votez
– cercetez
– decid daca vreau sau nu sa am copii
– decid daca si cu cine vreau sa ma casatoresc
– am propriii bani si sa decid pentru mine
Femeile si contributia lor in societate au fost ingradite din multe perspective in toate secolele de la existenta omenirii si pana acum.
Si ca femeie, si in copilarie, si si acum, inca nu pot spune ca ma simt complet in siguranta: la scoala, pe strada, intr-un loc slab iluminat, singura in parc seara, intr-un lift cu un personaj ciudat etc. Nu acelasi lucru se intampla si pentru un barbat.
Exista multe feluri prin care femeile pot fi agresate. Din lipsa de forta fizica, in principal, lucru care unora le da impresia ca au si dreptul sau cel putin ca sunt indreptatiti sa o faca. Vorbim despre: hartuire verbala si fizica pe strada, violenta fizica si psihica, inducerea fricii si terorizare, viol si multe altele.
Si toate se perpetueaza in continuare, intr-adevar la un nivel mai scazut decat in trecut, pentru ca mereu avem senzatia ca femeia: exagereaza, e isterica, daca e impunatoare e agresiva, daca e batuta a facut ea ceva, daca e hartuita sexual nu era imbracata corespunzator, a zambit prea mult, a gresit pentru ca se afla acolo. Gasim mereu un motiv.
E totul in puterea perceptiei, iar faptele si consecintele sunt pur si simplu anihilate, pentru ca privim prin lupa discriminarii, a lipsei de egalitate. Cea in care femeia trebuie sa munceasca mai mult, sa suporte mai mult, sa reziste, sa accepte.
Pentru ca prea mult timp altcineva a controlat cine este femeia si ce are voie sau poate sa faca. Pe pura baza de putere. Fizica. Fara nicio legatura cu valoarea si abilitatile ei reale.
Asa ca astazi vreau sa sarbatoresc nu unde a ajuns femeia si cate poate ea sa faca, pentru ca a putut dintotdeauna. Ci inteligenta si rezilienta de care a dat dovada in procesul asta lung de a incerca sa echilibreze balanta.
Ca inca mai e mult de lucru. Si femeia merita sa fie apreciata pur si simplu pentru cine este ea, nu pentru cat de multe face pentru ceilalti, pentru casa, pentru cat de indispensabila este pentru existenta celorlalti. Pentru ca valoarea ei nu vine din cat e de utilizata, ci din esenta existentei ei, care schimba lumea.
Asa cum si barbatii o schimba.