Noi, oamenii, suntem niste ciudati.
Putem duce atatea lucruri in mintea si sufletele noastre fara sa se vada o farama pe chip.
Sau avem mici momente de bucurie in care uitam de toate relele din jur.
De multe ori aflam despre framantarile, durerile si suferintele celorlalti dupa ce nu mai sunt si ne miram ca erau asa ingreunati pentru ca ii vedeam veseli, parca neafectati.
Dar de cele mai multe ori nu e asa. Si astfel pierdem conexiunea cu acesti oameni si ei cu noi. Si nu mai stim unii de altii, si nu ne putem ajuta, si nu cerem ajutor ca sa nu ii deranjam pe ceilalti.
Am incetat de mult sa mai spun ca sunt bine atunci cand nu sunt.
Si e mai bine asa. Dispare o presiune. Pentru ca sntem oameni. E normal sa nu fim bine tot timpul.
Cand spunem ca nu suntem bine, le dam celorlalti prilejul sa ne ajute, sa ne fie alaturi. Sa fie si ei vulnerabili. Sa isi permita si ei, la randul lor, nu mai poata.
Cum te simti azi?
Categories