Nu am inteles niciodata ideea asta de a critica pe cineva sau a te simti mai bun, mai demn sau mai sus decat el doar pentru ca tu iti doresti sau ai deja copii.
De parca daca nu iti doresti copii esti mai rau, mai putin om, mai putin merituos decat ceilalti.
De parca facutul de copii te defineste ca om, dar mai ales te califica intr-un anume fel ca femeie. Iti pune o eticheta sau mai multe: rigida, ne-femeie de casa, ne-familista, prea carierista, contra societatii, uzurpatoarea scopului de inmultire si cucerire a Planetei. Ale carei resurse oricum le consumam in mod accelerat.
Sa imi scuzati indignarea, dar nu inteleg de ce simtim nevoia nu doar sa criticam, dar sa judecam si sa ne dam cu parerea despre viata altora. Despre cum vor sa o traiasca, ce vor sa primeasca in ea si ce cale aleg spre fericire.
De ce e asa de greu de inteles ca unele persoane nu vor sa faca copii si sunt multumite sa isi traiasca viata asa?
Nu toata lumea are nevoie de un copil pentru a fi fericit, implinit, complet, a nu se simti singur, a avea pe cineva care sa ii aduca o cana de apa la batranete.
Oricum astea sunt exact motivele gresite pentru care sa faci un copil – faptul ca viata ta, asa cum e ea te nemultumeste si nu iti ofera toate aceste lucruri. Pentru ca tu esti cel care trebuie sa si le ofere, de fapt.
Iar sa faci un copil ca sa iti serveasca de instrument, de satisfacere a nevoilor, de proiectie a planurilor si visurile tale, ca o extindere sau o prelungire a ta, persoana care sa iti aduca implinirea, fericirea si ce altceva iti mai lipseste in viata, nu este suficient ca sa aduci un om nou pe lume.
Si este o presiune prea mare pe care o pui pe un copil – sa iti umple tie lipsurile de adult pe care nu ai fost capabil sa ti le indeplinesti. Orice psoholog iti poate spune asta.
Si nu zic ca asta e cazul tututor celor care fac copii, in niciun caz. Dar toate argumentele care mi-au fost aduse de fiecare daca cand am zis ca nu vreau copii, toate au fost despre nevoile adultului, nimic despre copil.
Iar asta conduce, inevitabil, la asteptari nerealiste de la copil, la presiuni nenecesare transmise lui in mod direct si indirect si, mai ales, la nefericirea lui.
Plus ca este o intrebare foarte intima, mai ales in ziua de azi, cand vad atat de multe femei care isi doresc sa aiba copii si nu pot si se chinuie sau s-au chinuit cu tot felul de proceduri medicale. Sunt femei care trec chiar prin operatii dificile ca sa aiba copii. Operatii si proceduri care costa multe mii de euro.
Nu iti poate spune niciodata o cunostinta, o vecina, o colega de munca, orice femeie “incercam, dar nu reusim”. E prea greu pentru ele.
Si chiar daca nu e despre “a putea”, ci despre “a vrea”, tot nu e treaba noastra a niciunuia sa intrebam, sa ducem in derizoriu raspunsul “nu” sau sa punem presiune.
Iar conversatiile de genul “o sa vezi tu mai incolo”, “se dezvolta si la tine spiritul matern”, “o sa iti para rau mai tarziu”, “imbatranesti”, “cine iti aduce o cana de apa la batranete?” – sincer, sunt penibile si stanjenitoare pentru ambele parti – si pentru cine le asculta si pentru cine le spune.
Asa ca atunci cand din impuls vreti sa intrebati sau sa convingeti, opriti-va la patratelul vostru si decideti ce va influenteaza pe voi, nu mai bagati pe gat altora ce credeti voi ca inseamna “normalitatea”, “in rand cu lumea”. Ca va zic eu, nici sa nu fii iubit, sa traiesti in case cu violenta in familie, cu parinti betivi sau neglijenti sau cu parinti care nu te-au vrut sau te invinovatesc toata viata pentru cat de nenorocita e viata lor din cauza ta – nu sunt lucruri care te fac sa te bucuri ca te-ai nascut, totusi.
Sunt enspe mii de cazuri in care copiii sunt atat de neglijati si maltratati incat cu siguranta acei oameni nu aveau de ce sa faca copii, iar acei copii o duc prea greu ca sa nu ramana traumatizati. Asa ca logica ca “oricum ai trai important e sa te nasti” nu cred ca ramane valida. Sau cel putin pentru unii dintre noi.
Decizia de a face un copil e cea mai importanta pe care o poti face. Si e mai bine sa risti sa nu faci decat sa nu fii sigur si sa fie toata lumea nefericita. Cred ca e o dovada de maturitate sa decizi asta cand oricum toata lumea e contra. Pentru ca odata nascut, copilul iti va schimba viata. Si poate ca nu e aia viata pe care ti-o doresti. Si e bine sa stii asta clar de dinainte.
Si nu cred ca ar trebui condamnat.
Va zice un om care a trecut prin multe.