Sunt oameni care nu au curajul nici macar sa dea un like, ce sa mai asteptam sa comenteze la o postare despre sanatatea mintala sau despre toxicitate la locul de munca.
Asta e lumea in care traim astazi.
Acum cativa ani imi povestea o cunostinta cum la unul dintre locurile sale de munca (o agentie de comunicare) nu avea voie sa dea like la pagini sau produse ale concurentei clientilor pe care ii gestiona.
Adica nu la concurentii agentiei, la concurentii clientilor agentiei.
Sau ca colegii de munca nu aveau voie sa dea like la postari despre sefi “asa nu” sau despre lucruri naspa care se intamplau in alte organizatii.
***
Acum cativa ani, in timpul unui training pe social media, managerul de HR al unei companii destul de mari m-a intrebat, de fata cu 40 de colegi, mai in gluma, mai in serios, atunci cand am zis ca recomand un cont de Linkedin actualizat si ca Linkedin e o platforma de networking, nu doar de cautare de joburi – daca sunt in cautare de job.
Pe vremea cand inca lumea nu percepea Linkedin ca pe un canal de branding personal si knowledge sharing.
Dupa un timp, cenzura se transforma in autocenzura, din ratiuni de conservare, autoprotectie, pastrarea locului de munca, evitarea bulling-ului.
Dar cred ca Linkedin da starul spargerii acestei bule exclusiv roz si arara fatetele reale si normale, pana la urma, ale vietii la job.
Nu e totul rau, nu e exclusiv bun. E amestecat, asa cum sunt toate in viata.
Categories