Categories
Work life


Sa fii manager cu siguranta nu inseamna sa fii perfect


Sa fii manager inseamna sa stii de unde sa iei resurse si cum sa le gestionezi cel mai eficient astfel incat sa urmezi misiunea companiei, sa faci cunoscuta si sa atragi oamenii in realizarea viziunii si sa atingi obiectivele, avand tot timpul in minte cum sa acomodezi si nevoile echipei.

Sa fii manager nu inseamna sa le stii tu pe toate, sa iei intotdeauna deciziile corecte, cele mai bune sau sa fii fara de greseala.

Si nu inseamna ca implementezi intotdeauna numai deciziile tale, dar chiar si asa trebuie sa ti le asumi.

Cu cat iei mai multe decizii, cu cat sunt implicati mai multi oameni, cu atat ai mai multe sanse sa inveti, dar si sa gresesti.

Iar greseala nu e placuta pentru nimeni.

***

Ce am observat in calitate de subaltern de-a lungul timpului este ca sa idealizezi ideea de manager, sa crezi ca el/ea trebuie intotdeauna, in orice situatie, sa stie ce e de facut sau sa aiba intotdeauna claritate este idealist, o utopie.

Mai ales in ritmul in care se intampla lucrurile astazi.

Si iti creaza asteptari nerealiste care te duc in punctul in care sa cazi in deziluzie, sa fii dezamagit de manager, sa ajungi demotivat, sa il crezi slab sau sa iti scada increderea sau respectul fata de el.

Pentru mine asta insemna sa am standarde inalte, asteptam mult si de la mine si de la manager.

Si de multe ori nu ii intelegeam neputintele in satisfacerea anumitor doleante.

***

Am mai inteles pe parcurs ca sunt manageri care pentru a se proteja si a-si pastra legitimitatea si validarea echipei isi pun masca infailibilitatii.

Se protejeaza mai bine de greseala, esecuri, nereusite, slabiciuni in fata echipei.

Si isi creeaza acea imagine aproape de perfectiune, in care impartasesc foarte putin din proces, dar de aici rezulta o lipsa de conectare cu echipa. Relatia ramane foarte mult contractuala, iar angajatul se amageste din cand in cand la cate o apropiere mai umana.

Sunt si manageri care prefera transparenta si conectarea sincera cu echipa. Uneori si asta aduce plusuri si minusuri. Vulnerabilitatea, acceptarea neputintei sau “nu stiu ce sa fac in situatia x” sunt vazute uneori ca slabiciuni.

Dar nu de toata lumea.

***

Asa apar inevitabil intrebarile:

– Cat e optim sa impartatesti sau nu cu echipa?

– Ce e ok sa impartasesti si ce nu?

– Depinde de echipa sau depinde cum esti tu ca om?

Tu cum actionezi, dupa ce te ghidezi?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *