Am adăugat pe listă câteva cărți greu de dus (nu greu de citit), dar la finalul cărora simți că ai învățat ceva, că ai ars niște etape și ai crescut în dezvoltarea ta. Că ești mai înțelept și că înțelegi mai multe lucruri despre oameni și despre viață.
O mare parte din empatie vine din trăirea unor experiențe dificile, din diversitatea lucrurilor pe care le-ai întâmpinat și le-ai gestionat, dar o mare parte vine și din învățare, din felul în care te educi să înțelegi lumea și din conștientizare de sine. EQ (Inteligența emoțională) este tot mai căutată în rândul angajaților, mai ales la nivel executiv, de asta încurajez cititul de orice fel și sunt mare cititoare de cărți de psihologie și dezvoltare personală.
Iată recomandările mele în continuare:
- Vindecarea celor 5 răni – Lise Borbeau – Se pare că indiferent ce viață bună am fi dus, cu toții trăim experiențe de viață care ne rănesc, ne traumatizează, ne schimbă percepția asupra lumii. Și fiecare dintre noi are preponderent anumite răni, care îl fac să vadă lumea prin ochelari diferiți. Cele 5 răni despre care vorbește autoare sunt: abandon, respingere, nedreptate, trădare, umilire. Această carte conține un ghid pentru identificarea rănilor tale, dar și soluții și exemple care să te ajute să identifici situațiile în care acționezi cu masca uneia dintre ele și cum poți schimba asta.
- Privind înăuntru – Petronela Rotar – Această carte a însemnat pentru mine încununarea a câțiva ani de terapie, în care am înțeles mai bine, mai legat etapele prin care am trecut și mi-am făcut mie cunoscută evoluția mea. M-a ajutat să văd că lucruri urâte, umilitoare sau jenante li s-au întâmplat și oamenilor pe care îi admirăm, oamenilor care au ajuns departe în viața lor și că și ei poate la un moment dat s-au simțit impostori în propriile vieți și că s-au eliberat cu bine de încorsetările pe care le-au acceptat sau pe care și le-au făcut singuri.
Vă recomand să citiți această carte, dar și să o urmăriți pe social media pe Petronela Rotar, care nu încetează să ne învețe lucruri despre noi, despre relații și despre viață. - Fiice perfecte. Fiicele adulte ale alcoolicilor – Robert J. Ackerman – O carte pe care am citit-o cu nod în gât, cu anxietate și cu durere profundă la nivelul corzilor vocale, pentru că am trăit ca fiică perfectă, într-o familie afectată de alcool și cu mari dificultăți din partea mea în a pune mereu toate cioburile la loc, a face ordine în lucruri și a ține haosul din casă sub control, să nu iasă în exterior. Am trăit cu frică, cu rușine, cu stigmat, neajutorată, neputincioasă, cu dorința de perfecțiune, cu teama de greșeală și dorința de a păstra neatinsă imaginea unei familii normale, pe care mi-o doream, dar pe care nu o aveam.
Mi-a asumat o responsabilitate prea mare pentru un copil și am devenit prea repede adult. Dacă și tu te-ai confruntat cu această problemă, atunci ai nevoie să citești această carte, care te va ajuta să înțelegi că tu nu ești familia ta disfunțională și că nu-ți aparținea ție sarcina de a rezolva toate problemele. Că fiicele adulte ale taților alcoolici se comportă diferit de fiicele adulte ale mamelor alcoolice. - Dansul furiei – Harriet Lerner – Am citit această carte într-o perioadă în care interacționam mult cu o persoană pe care am tot încercat să o înțeleg și cu care am încercat să îmi creez o relație sănătoasă. Această carte este despre rescrierea codurilor de relaționare, te ajută să spargi tiparele vechi de relaționare, inroduce conceputl de „ceartă eficientă/ineficientă” și te ajută să determini schimbare în comportamentele celorlalți prin schimări la nivelul comportamentului tău.
Am pus în practică exercițiile din cartea asta și pot spune că m-au ajutat în cel puțin două relații din viața mea, cu toate că una dintre ele s-a dovedit fără șansă. - Plecarea de acasă – David P. Celani – O carte pe care am simțit o nevoie profundă să o citesc, pentru că aveam o nevoie profundă de ajutor. M-am mutat în București și am intrat în relația cu partenerul meu cu o dezaprobare împovărătoare din partea mamei mele. Așa că plecarea de acasă, mutarea împreună cu el și apoi plecarea mea la București au fost însoțite de sentimente de vinovăție, de șantaj, de emoții puternice, care au însemnat etape dureroase de viață, când eu îmi doream ca astea să fie etape de creștere.
În cartea aceasta am învățat despre dependență și co-dependență în relațiile familiale, despre cum părinții se identifică ca fiind una cu copiii și își pun aspirațiile personale asupra lor și despre cum să te dezlipești și să devii un individ distinct. - Cu ultima suflare – Paul Kalanithi – Am citit această carte pe vremea când încercam să integrez moartea tatălui meu și mă tot gândeam cu groază la tot ce o fi simțit el știind că avea să moară și că avea un copil pe care nu va putea să îl mai vadă crescând, pe care nu o să mai poată să îl ajute, să îl protejeze, să aibă grijă de el. M-am gândit la toate aceste lucruri și prin perspectiva evenimentelor de viață prin care am trecut, și cu suferință pentru câtă durere i-ar fi provocat lui să știe că am trecut prin toate astea fără să mă poată în vreun fel ajuta.
Așa că, cartea asta a fost cu durere, cu suferință, cu empatie și cu uimire față de luciditatea și înțelepciunea cu care autorul și-a gestionat propriile sentimente față de moarte, iar asta m-a ajutat să simt că poate și tatăl meu o fi avut parte de aceeași maturitate și trecere lină spre acel tărâm necunoscut. O carte greu de citit, care trezește multe în tine, dar de aia e bine. Am vindecat cu această carte o mică parte din mine. - Curajul de a nu fi pe placul celorlalți – Fumitake Koga, Ichiro Kishimi – E ultima carte de dezvoltare personală pe care am citit-o și singura carte pe care am citit-o intenționat de două ori. Am ales să fac asta pentru filosofia de viață pe care autorul o promovează, în teoria prihologiei lui Adler, în care orice s-ar fi întâmplat în trecut nu putem lăsa să ne controleze prezentul sau viitorul.
Aici am învățat că în viață trebuie să ne ghidăm și să acționăm după scopurile pe care le avem, și nu în ciuda sau cu grija trecutului. Este o formă diferită de a privi trauma, dar este o formă de responsabilizare, asumare și self empowering, în care lamentarea și justificarea (cauzele trecutului) pentru că nu facem lucruri bune pentru noi în prezent nu-și au locul.
Concluzia autorului este că nu avem curajul să fim fericiți, de asta ne punem tot felul de bariere în cale. Dacă te interesează subiectul și vreți să citiți mai mult, am scris două articole aici – Ce alegi, libertate sau teama de a nu fi pe placul celorlalți? și aici – Bucură-te de viață. Nu lăsa trecutul să-ți stea în calea fericirii.
Vezi și prima parte a articolului, cu un alt set de 7 cărți foarte bine primite de cititori, aici.
Spune-mi într-un comentariu ce alte cărți interesante ai mai citit.