Atata blamam Gen Z, dar uitam ca millenials, Gen X, baby boomers si toti ceilalti incurajam si stimulam prin nesigurantele noastre subconstiente joburi toxice, nesanatoase, overwork.
Blamam noile generatii, dar in acelasi noi suntem cei care ii cresc si ii educa pe acesti tineri sa nu mai accepte ceea ce noi am acceptat in 35 de ani de capitalism.
Blamam noile generatii, dar in acelasi timp noi invatam copiii si tinerii sa nu mai accepte tot ce am acceptat noi.
Blamam noile generatii, dar noi ii invatam ca e bine sa impuna granite, sa isi ceara drepturile, sa nu accepte orice si sa creada ca merita mai mult.
Dar nu ne place cand noi lucram cu acesti tineri, pentru ca ei refuza sa traga ca magarii la caruta, sa se supraincarce, sa lucreze in echipe subdimensionate, sa aiba pauza doar pe hartie, sa accepte comportamente nepotrivite si multe altele.
Pe de alta parte, nu ne place si pentru ca ei ne arata tot ce noi nu am avut puterea sa facem, sa cerem, sa nu mai acceptam.
Si e greu sa iti pui o oglinda in fata care iti arata ca viata mai poate fi si altfel.
In acelasi timp, asa cum vad eu, e un moment de reglaj in piata.
E prima data cand incepe sa se echilibreze balanta cu Vestul Europei, unde de mult exista reguli mult mai clare si respect mai mult pentru viata personala si mai multa indreptatire pentru angajat.
***
Noi suntem inca tara in care daca ai concediu medical o data la 5 ani angajatorul inca crede ca vrei sa trisezi.
Noi inca suntem tara in care muncim peste program inca un program in plus, neplatit.
Noi inca suntem tara in care nu in toate companiile salariul creste odata cu inflatia.
Noi inca suntem tara in care promitem rezultatele si succesul cu sangele nostru.
Noi inca mai suntem generatia cu sechele care vrea sa demonstreze in afara ca Romania NU este o tara de neispraviti, hoti, lenesi si oameni incapabili.
***
Iar toate astea se platesc cu un pret.
Cel al sacrificiului permanent.
Cel al timpului redus petrecut cu familia.
Cel al sanatatii mintale si fizice.
Cel al “pana imi iau casa”, “pana ajung copiii la facultate”, apoi “pana ies din facultate”, apoi “pana mai cresc nepotii” si altele mai departe, pana ajungem la pensie.
Prea multi ani de lipsuri si cenzura si-au spus cuvantul asupra perceptiei noastre asuma vietii profesionale, asupra muncii si succesului.
Probabil ca multi dintre noi ne luptam tare cu discrepanta asta intre nevoile personale si echilibrul profesional, dar cred ca primii pasi castigatori se fac acum.
Si nu ii facem noi cu adevarat.
Ii fac ei, in urma lucrurilor pe care le-au vazut in familiile lor si nu le-au placut.
Si in zece ani de “Gen Z nu vrea, nu poate, nu accepta” ne vom bucura si noi de revolta lor.
Categories